Interviu Mihail Sandu. O poveste cu aer boem despre muzică și simplitate

“Mă ucide ea” este o piesă care a răsunat frenetic în radiourile din toată țara timp de luni bune. Deși are aproape doi ani, melodia care l-a făcut celebru pe Mihail încă ne mai determină să dăm volumul mai tare la semafor și să fredonăm obsesiv. Fenomenul Mihail ne-a cucerit pe mulți dintre noi, fiind o gură de aer proaspăt în peisajul muzical românesc. Am vrut să aflăm și noi mai multe despre povestea basarabeanului venit la Cluj să studieze Artă și Design și decizia lui de a face muzică, așa că l-am descusut de secrete într-un interviu acordat în exclusivitate Ziarului Prăjitoriei de Cafea Olivo.

De multe ori, poveștile de succes încep ca o joacă, un hobby, o încercare ce vine natural. La fel s-a întâmplat și în cazul lui Mihail care, deși a cochetat mereu cu muzica, nu a reușit să găsească un moment potrivit pentru a i se dedica în totalitate. Până la urmă, muzica l-a atras ca o chemare, iar Mihail nu a mai avut de ales decât să accepte inevitabilul: era îndrăgostit iremediabil de ea și urma să își lase creativitatea muzicală să iasă la lumină.

O dată cu această decizie, lumea a devenit mai bogată cu o voce specială și melodii care ne-au cucerit.

1. Cine este Mihail?
Mihail este același tip simplu, doar că acum are mult mai puțin timp liber. 🙂

2. Spune-ne puțin despre începuturile tale în muzică
Ideea cu muzica a început încă din copilărie, când am primit de la părinții mei un mic pian, iar în clasa a III-a, când aveam 9 ani, am fost împreună cu mama mea să mă înscriu la școala de muzică și de acolo oarecum a pornit totul.

Apoi, am început să cânt într-o trupă de muzică ușoară, iar în paralel făceam și scoala de pictură. După ce am absolvit și liceul eram în dubii: să fac arte și design sau să fac muzică? Și, pe moment, am crezut că e mai safe să fac arte vizuale, și am venit în Cluj, la Universitatea de Artă și Design dar, în paralel cu facultatea, cântam mereu la chitară, adică muzica a fost mereu cu mine. Mi-am propus mereu să fac ceva mai serios legat de asta, dar niciodată nu simțeam că este momentul potrivit.

După ce am absolvit facultatea și mi-am dat licența, mi-am propus ca timp de un an să mă concentrez pe muzică și dacă îmi iese ceva, atunci o să continui să fac muzică. A fost o provocare interesantă și, din fericire, s-au întâmplat multe în anul acela și mi-am dat seama că muzica nu are cum să fie doar un hobby, pentru că te consumă foarte mult și îți cere tot timpul, însă am simtit că aceasta e chemarea mea.

3. Cum ai defini stilul tău muzical?
Nu am un stil bine definit încă. Am ascultat foarte multă muzică clasică, mult funk, blues. Ținând cont că sunt la început, îmi permit să mă joc cu influențe și stiluri. Nu vreau să mă plafonez cu unul singur.

4. Cum arată o zi din viața ta?

Nu pot să spun cum arată o zi din viața mea, pentru că în ultima perioadă fiecare zi este diferită. Dar pot spune că o zi ideală ar fi pe malul mării, în Vamă, alături de cei dragi.

5. Ce anume te inspiră atunci când compui?
Inspirația este peste tot, de la un show de stand-up comedy până la un chip frumos văzut în grabă.

6. Povestește-ne o experiență fericită/amuzantă/memorabilă din cariera ta muzicală.
Este greu să-mi aduc aminte de un anumit moment, știu doar că am avut parte de multe momente euforice la concertele din țară, unde oamenii cântau alături de mine și erau acolo pentru că îmi apreciau munca.

7. Ce îți place să faci în timpul liber? Care sunt hobby-urile tale?
Lumea mă întreabă de obicei “ce faci când nu faci muzica?” și nu știu ce să le zic. Îmi place fotografia, pictura, iar anul trecut am “redescoperit” marea.

8. Alege 3 piese și asociază-le cu stări de spirit, locuri, sentimente

Poolside – Harvest Moon și Coldplay – Shiver îmi “bântuie” în ultima perioadă playlistul și le ascult după concerte în camera de hotel. Și Josef Salvat – Every Night îmi aduce aminte de Vamă.

9. (Daca tot suntem un ziar adresat iubitorilor de cafea) Cum îți place să îți bei cafeaua? 🙂 Cum ai descoperit această băutură?
Dublu espresso cu lapte, alături de un fresh de portocale, de obicei dimineața, chiar dacă în unele zile asta înseamnă dupa ora 12:00. Nu-mi mai aduc aminte exact cum am descoperit cafeaua, știu doar că era o băutură interzisă pentru mine la vremea aceea, iar unchiul meu ne mai dădea să gustăm pe furiș.