Două mâini sfioase, însetate de iubire, cuprind cu jind și nestatornicie cana albă cu flori albastre, iar buzele se apropie năvalnic, dar în taină, de aroma firului de cafea ce parcă ar vrea să- mi deseneze destinul. Dincolo de vălul de necunoscut al lui mâine,mă îndrept cu inima spre deplinătatea momentului. Cu simțurile activate de […]

Gândindu-mă eu, la ce titlu se i s-ar potrivi unui coffee story din Bucureştiul de altădată, mi-am amintit de Ion Vasilescu şi al său „Suflet candriu, de papugiu”, nu de alta dar, cafegiu-papugiu, rimează… În schimb, candriu, „cine să-l înţeleagă?” Drept care, am căutat în DEX şi, de unde întotdeauna am crezut că sinonimul pentru […]