Interviu cu Dorel Găină, artistul care oprește timpul în loc

Aparatul foto de gât, pipa, pălăria şi barba sunt câteva din elementele ce descriu imaginea artistului şi profesorului Dorel Găină, un personaj care nu are cum să treacă neobservat în peisajul clujean. Asta pentru că în spatele bărbii albe, artistul ascunde, de fapt, un suflet tânăr, care respiră un aer boem şi studenţesc, fiind mereu gata să împărtăşească zâmbete, emoţii şi o sinceră iubire pentru artele vizuale.

Atipic într-o lume atât de agitată și atât de zgomotoasă, Dorel Găină este artistul care opreşte timpul în loc şi, de fiecare dată când face asta, salvează momentul pe o peliculă. Povestește febril, modest şi foarte blând despre sine și fotografie, nu-i place deloc să vorbească despre marea sa pasiune în calitate de artist-expert, ci doar în calitate de artist-cavaler călăuzit de un amstec de sentimente. Îi simți pasiunea în accentul ce cade precum o lumină pe cuvinte și în faptul că atunci când vorbește, descrie totul atât de vizual, încât nu ai nevoie să închizi ochii pentru a vedea scenele despre care povesteşte.

un interviu de Anamaria Maxim

1. Cine este Dorel Găină dintr-o perspectivă interioară?
Îmi este foarte greu să mă descriu… Sunt prea multe identităţi care se suprapun una peste alta care, când se ajută, când se ceartă şi de accea, aş putea să spun că este o stare de spirit, pur şi simplu.

2. Care sunt elementele esenţiale care definesc o “fotografie bună”?

În primul rând fotografia bună este tot ce se fotografiază, începând de la fotografia făcută cu telefonul şi până la marile opere fotografice, fiindcă în momentul în care cineva vede ceva, ce îi stârneşte o emoţie, şi fotografiază, înseamnă că e important ce a văzut şi înseamnă că fotografia e bună. Desigur, după ce am spus acest lucru, pot vorbi despre măiestria fotografiei, în cadrul căreia se pot face comparaţii şi deosebiri.
La întrebarea “ce creează o stare de fotografie bună” răspunsul factual îl constituie întâlnirea dintre o stare de real, care poate stârni o poveste, şi un autor emoţionat, care alege să se transforme într-un povestitor, mai mult sau mai puţin bun.

3. Cu siguranţă că e important să existe o legatură între cele două, dar din punctul dvs. de vedere, o imagine bună este definită de calitatea tehnică sau de mesajul pe care îl transmite?

Este ca într-un dans. Legătura dintre performanţele tehnice ale înregistrării şi redarea realului prin fotografie este determinată, în primul rând, de performanţele metafizice ale fotografului, de autoreflexivitatea, gândirea şi raportarea mai apropiată sau mai depărtată ale acestuia, faţă de mit, de simbol sau de trend-urile care sunt purtate de mediul social-cultural.

4. Se poate vorbi despre un drum al fotografiei de la pasiune la stil de viaţă?
Da, se poate vorbi despre asta dar şi despre un drum invers. La mine fotografia s-a îngăduit ca pasiune datorită bucuriei de a desena şi datorită faptului că în 1970, la Oradea, a avut loc prima expoziţie de câini din România, la care am participat nu cu un câine, pentru că nu aveam, ci cu două aparate de fotografiat câştigate la două concursuri de benzi desenate.

5. După o atât de amplă experienţă în arta vizuală, ce vă doriţi cel mai mult de la ceea ce încă faceţi şi aţi făcut în tot acest timp?
Un artist nu îşi termină niciodată proiectul, de multe ori nici nu ştie ce proiect are de făcut. Nostalgiile mele sunt legate de faptul că nu am suficient timp pentru pictură şi pentru modelarea imaginii în laboratoare.

6. De o vreme bună trasez linii între artiştii de ieri şi cei de azi. Înainte artiştii se formau într-un mod foarte idealist. Spre exemplu, ştim celebra poveste a lui Van Gogh şi Paul Gauguin, care au fost prieteni, au împărţit arta, au avut conflicte şi aşa mai departe. Artiştii de ieri îşi petreceau foarte mult timp în atelierele de creaţie, unde de altfel studiau, aveau o cultură foarte vastă, duceau o viaţă neconformată conveniențelor sociale şi nu se puteau integra în viaţa socială. Iarăşi, dacă ne uităm la artiştii de astăzi, nu ştim în care să avem încredere. Ţinând cont că artiştii de astăzi se formează foarte diferit, care este artistul în care trebuie să credem?

În primul rând, ceea ce numim romantism şi idealism al artiştilor din vechime este închipuirea şi reveria pe care o avem noi despre ei, consemnată convenabil, de regulă, de biografi. Nu este aşa. Artistul de ieri şi de azi este acelaşi, este acel idealist şi trăitor de reverie ca întotdeauna, naiv şi candid, care reuşeşte să rămână copil, chiar dacă nu îşi doreşte acest lucru şi care, de cele mai multe ori, este tratat ca un copil gingaş sau răsfăţat de către societate.

7. Cum arată o zi normală din viaţa lui Dorel Găină?

O zi normală din viaţa lui Dorel Găină arată foarte anormal. Începe prin a mă culca între orele 2 şi 5 dimineaţa, şi realizez că mă culc în momentul în care trebuie să mă trezesc, să merg la Universitate. Urmează o trezire foarte grea, foarte studenţească, chiar dacă am vârsta pe care o am. Apoi urmează o întâlnire suficient de neconvenţională cu studenţii, care apare ca o consecinţă a faptului că am absolvit design-ul, iar gândirea de design este mai diferită de gândirea convenţională.

Mai târziu, mă reped spre casă dar, în drum mai apar câteva opriri pe la magazine, ori pe la redacţii, ori pe la expoziţii, desigur, cu aparatul atârnat de gât si declanşând de câte ori se poate, până constat că s-a terminat bateria şi ca am uitat să o încarc.
Evident, zilnic are loc întalnirea cu cei doi câini ai mei şi acele programe care implică legăturile de prietenie, atât timp cât pot să le dedic, fiindcă viteza de deplasare, de când am ca partener un baston în mâna dreapta, s-a redus, fiindcă bastonul nu se poate deplasa atât de repede ca şi mine şi trebuie să am grijă de el, explică amuzat artistul.

Seara o petrec, de regulă, aşezat în faţa laptop-ului, cu televizorul în fundal, alături de o cafea şi o pipă “de alint”, iar în momentul în care se poate aprinde lumina în casă, trec la conspectări, la lectură, la descărcarea imaginilor făcute peste zi şi la munca pentru diverse proiecte, fie aflate în desfăşurare, fie viitoare.

8. Sunteţi foarte activ, în concluzie.

Se spune ca sunt foarte activ, răspunsul meu este cu disperare un “nu” cu multe “uuu”-uri şi semne de exclamare la capăt, fiindcă sunt prea puţin activ faţă de cât mi-aş dori şi cât aş putea.

9. Despre cafea
Când eram copil nu înţelegeam ce plăcere găsesc părinţii mei în acea băutură neagră şi atât de amară. În facultate, mi-am pus aceeaşi întrebare privitoare la obiceiul matinal al colegilor mei, de dragul câtora am început să beau primele cafele, de aici, încetul cu încetul a apărut şi bucuria şi pasiunea pentru cafea.
Ador să simt dimineaţă aromă de cafea, de aceea rămân agăţat de cafeaua de dimineaţă până la cea de seară. Trebuie să recunosc că, din păcate, beau cafeaua cu zahăr, fiind conştient că doar în lipsa acestuia, cafeaua ne dezvăluie tainele şi vrăjile ei. Admir foarte mult cafeluţa în stil espresso italian, dar ador la fel de mult o cană excelentă de cafea care să te ţină atât cât ai de lucru.
Atmosfera care se creează în jurul unor ceşti de cafea te predispune de la a te deschide, a nu fi crispat şi ajunge până la acele discuţii, care într-un context iniţial nu ar fi avut loc poate niciodată, cel mai bun exemplu în acest sens îl constituie cafelele cu studenţii mei.

“Cea mai buna cafea”?
Nu aş putea-o detaşa din acele mii de bune cafele băute împreună cu îngerii creaţiei, cu iubirile mele, cu prietenii mei, băute în locuri formidabile, fie că este vorba de Veneţia, Cluj, de Târgul de la Negreni, de un deal de unde, chiar acum câteva zile, am privit un formidabil răsărit de soare.

Despre Anamaria: Prima ei dragoste a fost muzica, cu care încă speră să revină la relația inițială, a urmat fotografia și apoi scrisul, care a existat dintotdeauna, despre trăiri, oameni și viață, dintr-o perspectiva filosofică. Pe toate acestea le numește «pasiuni puse-n sertar». E fascinată de hainele și poveștile strămoșești, contrastul dintre umbre și lumini, de natură și de artele vizuale și autorii acestora. Totodată, Anamaria este interesată de politică, fapt pentru care, ocazional, realizează analize politice pe Instastory.