Coffee Brainiacs: Aventurile cafelei în jurul lumii

V-ați familiarizat deja cu noua rubrică The Daily Cup, Coffee Brainiacs, în care despicăm firul în patru și întoarcem bobul de cafea pe toate fețele, până îi descoperim secretele. Unele ciudate, altele amuzate, unele de-a dreptul științifice, informațiile despre cafea continuă să ne fascineze pe măsură ce le facem loc în viețile noastre. Indiferent dacă ești un împătimit al cafelei sau nu, cu siguranță vei iubi și mai mult această licoare minunată o dată ce afli mai multe despre ea. După cele 7 lucruri uimitoare pe care nu le știai despre cafea și 5 modalități științifice dovedite prin care cafeaua îți dă Super Puteri, 9 mituri despre cafea nimicite de știință, îți prezentăm în acest număr Aventurile cafelei în jurul lumii.

Kahveci Usta

În Turcia secolului 16, cafenelele (kaveh kanes) au început să înflorească și să facă parte din cultura locală. Tot atunci a apărut și “kahveci usta”, prima specie de barista profesionist din istorie. Datoria lui era să transforme prepararea cafelei într-o ceremonie, un spectacol pentru clienții fascinați de băutura exotică. Sună cunoscut? Kaveh kanes erau locul perfect pentru manifestații artistice, literare, partide de table, șah sau discuții politice aprinse. Ele erau destinate exclusiv bărbaților, femeilor fiindu-le îngăduită cafeaua doar în spațiul privat.

 

Cafea vs. căsnicie

Tot în secolul 16, Imperiul Otoman a emis o lege care le dădea voie femeilor să divorțeze de soții lor pentru un singur motiv – dacă aceștia nu erau capabili să le furnizeze cafeaua de zi cu zi. Deși lista de motive a crescut intre timp, cafeaua încă poate fi prilej de divorț, credem noi.

Poiana lui Iocan-Otoman

Bărbații turci obișnuiau să discute politică în cafenele. Se spune că unul dintre subiecte era înlăturarea vizirului Koprulu Mehmed Pașa, în secolul 17. Nu a durat mult până când vestea a ajuns la urechile autorităților, care au răspuns printr-o lege care interzicea consumul cafelei, iar nesupușii puteau fi bătuți sau înecați. Dragostea poporului pentru băutura magică s-a manifestat prin revolte publice violente până la abolirea legii. Sultanul a introdus, totuși, un regim aspru de accizare a cafelei, astfel băutura contribuind generos la bugetul imperiului.

Coffee to go…at war

Soldații otomani nu plecau niciodată la război fără un car special amenajat pentru prepararea cafelei. Probabil nu unul foarte elaborat, dar cu siguranță oferea energie soldaților pe câmpul de luptă. După asediul de la Viena (1683), soldat cu celebra victorie a vienezilor, otomanii au lăsat în urmă niște cafea. Se spune că acesta ar fi începutul culturii cafelei vieneze și începutul declinului Imperiului Otoman.

Spionul și cafeaua

Printre primii vienezi care au comercializat băutura delicioasă după 1683 este Georg Franz Kolschitzky. El a primit autorizația drept răsplată pentru faptele de vitejie din timpul asediului. Însă prima cafenea a aparținut spionului armean Johannes Diodato, care știa tainele cafelei din țara lui de origine. El servea cafea la curtea regală și era un om plin de secrete. În prezent are un parc care îi poartă numele, în districtul 4 din Viena.

Sterpi ca deșertul

Deși în lumea arabă cafenelele sunt menționate în istorie începând cu secolul 12, în Anglia au apărut doar prin 1650. Până în 1663, centrul Londrei avea deja nu mai puțin de 82 de cafenele, ele fiind locul preferat de întâlnire al politicienilor și scriitorilor. Din nou, ele se adresau bărbaților și, în scurt timp, s-au transformat în locul perfect pentru prostituție, printre altele. Femeile londoneze erau profund nemulțumite de performanța soților lor după ce aceștia se întorceau de la cafenea, așa că în 1674 au emis “Petiția femeilor împotriva cafelei” acuzând, printre altele, că soții lor sunt sterpi precum deșerturile din care provine cafeaua (acum știm cu toții că ea nu provine din deșert). Ca răspuns, bărbații au scris și ei o petiție. Unul dintre punctele ei spune că băutura neagră i-a făcut soți mai buni, cu un somn mai odihnitor.

Botezul cafelei

În Veneția anului 1600 apare primul comerciant italian de cafea. Băutura a fost bine primită de public, dar interzisă de Papa Clement al VIII-lea. Clerul Roman s-a pronunțat împotriva cafelei, considerând că aceasta alimentează amenințarea otomană și au numit-o “băutura diavolului”. La scurt timp după aceea, Papa a gustat deja celebra băutură și a considerat-o delicioasă. A urmat aprobarea oficială a ei prin indulgență papală, cu argumentul că nu doar necredincioșii ar trebui să aibă dreptul să se bucure de cafea. Clement al VIII-lea a rămas în istorie ca Papa care a “botezat cafeaua”.