Un an, aproape un an. Atât a trecut de când am părăsit Clujul pentru a mă muta în Micul Paris balcanic: București, un loc prin care, la început treci încercând să îl înțelegi, apoi încerci să „treci peste” sau pur și simplu prin, încercând să îl ignori și să îl iubești în același timp. În alte cuvinte, un amalgam de iubire cu ceartă.

Experiența mea legată de București a început de la amânarea cu doi ani mai târziu, printr-un „block” pe Facebook, a unei povești de dragoste, și s-a concretizat într-o toamnă, după 8 ore și 450km de condus până la Cluj-Napoca.

De fapt, adevărata experiență a început cu cozile pe care le făceam mereu în urma mea în București, oriunde mergeam. Cel mai la îndemână exemplu este la colțul străzii, când traversezi acea dimineața în care ești nevoit să faci o vizită la MegaImage pentru a-ți lua ingredientele pentru micul-dejun. Dacă ești bucureștean, nu ți-ai fi dorit să ne intersectăm în același moment la casa de marcat. De ce? Pentru că acel „vă dau 50 de bănuți?” urmat de „aș putea să vă dau, vă ajută?” și ulterior urmat de căutarea propriu-zisă a portofelului roșu mic cu mărunt, în geanta mare, provoca de regulă o coadă de cel puțin 4 persoane în urma mea, și până v-am spus asta, deja se aliniase a cincea, iar eu abia mulțumeam cu o zi bună doamnei casier.

O dată cu momentul în care am sesizat „subtilitatea” accentului puternic impregnat în enunțare, dar mai ales în intonarea unei idei, am înțeles că în dinamica unei conversații dintre bucureșteni, senzația că urmează să asiști la o mișcare socială de tip revolutiv, la care nu dorești să iei parte, este doar o senzație.

Surpriza nu apare atunci când impresia conform căreia transportul în comun suprateran poate fi o variantă bună de a cunoaște orașul, ci atunci când testezi această variantă raportându-te la experiența anterioară clujeană.

Taxiurile pot fi o alternativă, asta dacă nu deții un accent proeminent ardelenesc și dacă nu ții să te mândrești că ești din Ardeal. Mândria că vii din Ardeal, ba chiar din Țara Oașului, ar putea să te coste mai mult decât crezi, și aici mă refer la bani. În schimb, poți avea conversații interesante cu agenții SRI care fac Uber în loc de „protocoale secrete”, în timpul liber.

„Îmi cer scuze, te rog” ar putea să îți creeze mari probleme! La fel și dacă deții o adresă temporară în Dorobanți. Pentru cea dintâi mai poate fi găsită o explicație, însă pentru cea de-a doua, nu. În București stereotipizarea este adesea un reflex. Locul în care locuiești îți oferă instant o etichetă, un accent de nuanță și, de cele mai multe ori, creează bariere sau raportări disjunctive în relațiile cu ceilalți.

Dacă vii în București însoțit de un bagaj de bun simț, ai două opțiuni: arunci bagajul sau poți să te întorci cu el acasă la fel cum ai venit.

Experiența pe care am avut-o, în mai puțin de un an, extrem de intensă și vastă, m-a învățat că regulile sunt diferite de ce știam eu până la acel moment: atitudinea se negociază.

Singură nu aș fi reușit să înțeleg condițiile vieții din capitală, care te obligă și te învață să iei decizii rapide, să fii asumat până la final, de cele mai multe ori să renunți la emoție și, mai ales, să nu iei nimic personal. 

Clujul? Există în mine și îl regăsesc de fiecare dată când vreau o „cafia”, una bună. Pentru mine liniștitul „Paris Ardelenesc” este despre prieteni, studenție și cea mai bună cafea.

Bucureștiul? Un mozaic de experiențe magice și vii, pe care le descopăr zi de zi și despre a cărui tablou întreg nu aș putea să vorbesc. În schimb, aș putea încerca în câteva cuvinte să descriu fragmentele care eu cred i-a inspirat pe interbelici să scrie, să cânte, să picteze sau, pur și simplu, să privească.

Chiar dacă aș fi vrut să compar cele două orașe, nu aș putea nici măcar prin prisma activității administrației locale, infrastructurii și a procesul de urbanizare. Nu pot fi comparate pentru că sunt două orașe din lumi și culturi diferite.

Un exercițiu de imaginație îmi spune că nu aș putea să locuiesc din nou în Cluj-Napoca, nu acum când Bucureștiul abia ce a început să însemne „acasă” pentru mine, după aproape un an. Și abia ce am reușit să intru în tempo-ul dinamicii lui. 

Despre coffee-shop-urile bucureștene… pot să spun că ne-ar plăcea să existe mai multă cafea a Prăjitoriei Olivo și aici. Dar știu că ce-i a Ardealului, e a Ardealului.

Dacă vă întrebați, nu aș putea niciun moment să regret una din experiențele de mai sus. Dacă aș putea să le repet, nu aș face-o, cu excepția uneia. Și probabil vă întrebați „ce mă ține în București?”. Răspunsul este întocmai excepția: motivul care m-a adus aici. 

Despre Anamaria: Prima ei dragoste a fost muzica, cu care încă speră să revină la relația inițială, a urmat fotografia și apoi scrisul, care a existat dintotdeauna, despre trăiri, oameni și viață, dintr-o perspectiva filosofică. Pe toate acestea le numește “pasiuni puse-n sertar”. E fascinată de hainele și poveștile strămoșești, contrastul dintre umbre și lumini, de natură și de artele vizuale și autorii acestora. Totodată, Anamaria este interesată de politică, fapt pentru care, ocazional, realizează analize politice pe Instastory.


Marcăm finalul de an și începutul Sărbătorilor de Iarnă cu evenimentul de lansare a celui mai nou număr The Daily Cup. Este cu siguranță cea mai complexă și cea mai diversă ediție de până acum și, crede-ne pe cuvânt când îți spunem, vei fi absorbit de lectură ore în șir!

Asigură-te că incluzi în planurile din acest weekend și o vizită la chioșcul Olivo COFFEE.YOU.GO, ca să îți încălzești sufletul cu un latte cremos și să fii primul care răsfoiește noutățile din The Daily Cup. Sâmbătă, 01.12.2018, începând cu ora 11:00, te vom aștepta negreșit cu Ziarul și, dacă te numeri printre primii 100 de vizitatori, îți vom face cadou o mică surpriză cu iz de Sărbătoare și aromă de cafea, să îți amintești de noi când vei împodobi bradul.

Cuprinși de viață, de activități, de sarcini, de alergătură, puținele momentele de respiro vin adesea cu asumarea și conștientizarea unor aspecte care ne surprind. Că e cald și soare afară, dar e noiembrie de-a binelea (la momentul redactării acestui editorial). Că e plin de studenți prin oraș, deși până mai ieri era cam pustiu. Ne întrebăm oare când au căzut toate frunzele, când s-au umplut magazinele cu ornamente de Crăciun și când am început să ne facem din nou planuri de Revelion.

Un astfel de moment ”A-ha!” ne-a făcut să realizăm că au trecut nici mai mult, nici mai puțin de 12 ani de la prima aromă de cafea proaspăt prăjită în prăjitoria proprie. 12 ani de provocări, griji, muncă asiduă, dar și fericire, satisfacții și sărbătorirea micilor victorii. Coincidențele ne urmăresc de ceva vreme, așa că sărbătorim cei 12 ani de Olivo Coffee Roasters cu cea de-a 12-a ediție a Ziarului The Daily Cup. Protagonista principală? Nimeni alta decât frumoasa familie a Prăjitoriei, care a crescut armonios de la an la an. Și voi, desigur! Cititori și iubitori de cafea, fără de care nu am fi ajuns unde suntem nici la Centenar. Da, de acesta nu mai amintim aici. 🙂

Vă invităm să ne cunoașteți, să ciocnim împreună o ceașcă de cafea și să ne bucurăm de fiecare clipă, pentru că, pe nesimțite, curând va fi din nou vremea florilor parfumate și a soarelui blând de primăvară.

 


Darian Ceica este Unicornul-Șef și fondatorul conceptului Yep ’n Yo, un loc plin de magie, în care produsele-vedetă sunt clătitele, acompaniate de pancakes, sucuri de fructe presate la rece și, desigur, cafea. Am stat puțin de vorbă cu el și am aflat povestea brand-ului cu unicorni, despre pasiunea pentru universul deserturilor și despre super espressorul lor, care face o cafea minunată! 

Cum a pornit totul, de la idee până la implementarea conceptului, pentru Yep ’n Yo? Care este conceptul

Yep ’n Yo și de ce ați ales acest nume? 

Yep ’n Yo – sau Yep! It’s funlicious, cum s-a numit inițial – s-a născut în urmă cu 4 ani din dorința de a duce direct în inima străzii spectacolul culinar al deserturilor delicioase și sănătoase. Totul a pornit cu o rulotă veche, din 1963, care era folosită pentru mici și bere pe la târgurile din Germania. Am recondiționat-o în sute de ore de muncă, ne-am făcut primul meniu și, fără nicio experiență prealabilă în domeniul HoReCa, am participat la primul festival cu mii de participanți, fiind unicul truck cu produse calde de mâncat. 

Așa a început totul. Ne-am aruncat în vâltoarea industriei de alimentație publică fără nicio experiență și ne-am lăsat purtați de entuziasmul celor care ne-au vizitat și ne-au oferit aprecieri, sugestii, critici. Continuăm să învățăm împreună cu prietenii Yep ’n Yo și de la colegii de echipă, care sunt intr-o continuă competiție de îmbunătățire a produselor și serviciilor. Yep ’n Yo își propune să contribuie la restaurarea reputației unicornilor, crêpe by crêpe, și să dea lumii chef de viață prin bunătăți cu gust de copilărie, de joacă și de povești. Ne dorim să te lași purtat în Universul nostru de fiecare dată când ne vizitezi și să nu îți pese că atunci când mănânci un desert cu mâna, câteodata trebuie să te mai lingi și pe degete. 

Numele nostru este un joc de cuvinte, care poate avea o însemnătate diferită pentru fiecare. Credem că este pur și simplu o stare de spirit a noastră, pe care am vrut să o transmitem mai departe prin acest nume. Unii poate se regăsesc în Yep, alții in Yo, dar cel mai important e că suntem o comunitate care apreciază spiritul liber, copilăria, joaca și numele este doar o poartă de intrare în universul și experiența Yep ’n Yo. 

Spune-ne câteva cuvinte despre specificul meniului și despre cafeaua pe care o pot savura oaspeții Yep’n Yo. 

Meniul nostru este unul care ne poziționează ca fiind un loc al deserturilor si al poftelor interzise, însă poți în egală măsură să mănânci o clătită sărată, echilibrată și sățioasă. Pregătim cu drag clătite dulci, sărate, american pancakes cu umpluturi preparate chiar în bucătăria noastră – cum ar fi caramelul, crema de vanilie și dulce de leche – dar folosim și ingrediente din comerț, care ne-am asigurat ca respectă un standard înalt al calității. 

Meniul este completat de sucuri naturale obținute prin presare la rece, în combinații care credem că ne definesc. 

Pentru a da o notă cu totul aparte experienției culinare din universul deserturilor, am ales să servim o cafea specială. Blendul Unicornului este un mix de boabe de origine Etiopia și Brazilia, gândit special pentru noi de Olivo Coffee Roasters. Cu ușoare note de alune de pădure, gustul cafelei acompaniază cu brio combinațiile inedite ale clătitelor noastre. 

Vorbește-ne puțin despre espressorul cu ajutorul căruia preparați cafeaua. 

Espressorul nostru este un La Marzocco Linea Classic cu un grup, primul de acest tip din Cluj. Este foarte fiabil, chic, iar prin liniile sale curate, se integrează de minune în spațiu! În curând va primi o nouă înfățișare, ca să fie și mai mult pe placul Unicornilor! Îi mulțumim pe această cale Teodorei de la Open Bar Coffee Machines Sales & Service, pentru tot suportul oferit în alegerea espressorului și implementarea lui. 

Espressorul este cel care dă tonul fiecărui început de tură. Ziua începe pentru noi de fiecare dată cu o verificare a parametrilor de funcționare și degustarea specialităților de cafea din meniu și încercarea de a trece din zona de latte art abstract la ceva mai concret. 

Ce iți dorești pe viitor? Cum vezi evoluția brand-ului Yep ’n Yo? 

Ne dorim ca pe viitor, Yep ’n Yo să reprezinte locul în care vin să se întâlnească oameni cu bucuria de a fi acolo, de a avea o familie și mai mare de unicorni cu multe idei șugubețe și să ne perfecționăm aptitudinile de latte art. 


Verde întunecat și umed cât vezi cu ochii. Peste muntele îmbrăcat într-o mantie luxuriantă și mustind de sevă, se aștern inele de ceață albăstruie, groase ca laptele. Trei vârfuri depășesc două mii de metri, iar al patrulea atinge aproape 2 500 de metri. Se întind dinspre est spre vest, separând Kingston, de Port Antonio. Atât de constant și fascinant fusese haloul lor cețos încât, cu secole în urmă, englezii denumiseră muntele Blue Mountain (Muntele Albastru). Da, e vorba despre insula Jamaica. Unde n-am fost niciodată. Unde mai mult ca sigur nu voi ajunge niciodată și despre care știam doar câteva lucruri banale, cunoscute de toată lumea: Columb, Caraibe, pirați, trestie de zahăr, rom, Boney M, Shaggy, Sean Paul, Usain Bolt și Violet Brown, care a murit anul trecut la 117 ani! Bob Marley, rastafari și reggae sunt cireșele de pe tort!

Urgent, am început un research ca la carte, și ce să vezi… am dat peste Blue Mountain! Să ne înțelegem, am dat peste „Blue Mountain’s Coffee”! Drept care, pentru lista mea de povești în plină expansiune, despre cafea și cafenele celebre, am părăsit Europa ca să adaug și un story dedicat uneia dintre cele mai scumpe și exclusiviste branduri de cafea din lume. Taman din Jamaica!

Povestea celebrei cafele jamaicane începe undeva prin secolul al 18-lea, prin 1728 după unii, 1730, după alții, când guvernatorul insulei, sir Nicholas Lawers plantează primii arbuști în Saint Andrews Parish (parohia Sfântul Andrei). Plantele sunt cumpărate în insula Martinica, unde au fost aduse de aventurosul cavaler Mathieu de Clieu și de unde s-au răspândit apoi în întreg arhipelagul Antilelor. Dar asta este o altă poveste… Până v-o spun și pe aia cu Martinica, să revenim însă la Jamaica.

Mare crai și investitor de succes, dacă socotim că s-a căsătorit de cinci ori și de fiecare dată cu câte o văduvă foarte bogată, Lowers intuiește că ținutul umed și răcoros al Muntelui Albastru este locul potrivit pentru cultivarea arborelui de cafea. Evident că scopul politic declarat (nu și intenționat), este de a transforma un bastion al piraților din Caraibe – cu celebrități ca Henri Morgan, Mary Reade, Calico Jack, Rackham și Anne Bonny – într-o civilizată regiune de cuminți fermieri cultivatori de cafea. S-ar zice că a reușit de minune, pentru că, în doar câțiva ani, Lawes admira, la brațul ultimei sale neveste, plantațiile înșirate pe Temple Hill. De jur împrejurul lui, pe distanțe de kilometri de-a lungul pantelor, creșteau arbuști de înălțime medie, cu frunze groase de un verde-închis. În fiecare an făceau flori albe, cu un miros dulce, care la maturitate se transformau în fructe roșu-aprins. Uscate, prăjite, râșnite și fierte, aceste fructe produceau ceea ce mulți socoteau a fi cea mai fină băutură din lume. Solul vulcanic bogat în fosfor şi azot şi clima cu precipitaţii constante au rămas cheia gustului inconfundabil, cu totul excepţional, care au creat o delicatesă: Blue Mountain Coffee!

În 1758 Jamaica exporta deja spre Europa, 60 de mii de livre de cafea, de foarte bună calitate, dar marele boom se va produce la sfârșitul secolului. După care, urmează declinul. Din cele aproximativ 600 de plantații existente în 1800, la mijlocul secolului al 19-lea mai rămăseseră 150. Cauzele au fost multiple: atacurile piraților, abolirea sclaviei (în 1834), supraproducția, fluctuațiile bursei, vremea nefavorabilă, malaria și bolile de tot felul care-i decimau pe lucrători… În 1849, o epidemie de holeră sosită din Asia omoară peste 30 de mii de locuitori ai insulei, dintr-o populație care număra cam un sfert de milion la vremea aceea.

Deși producția de 20 de milioane de livre din perioada boomului scade substanțial, cafeaua jamaicană continuă să rămână una de foarte bună calitate și una dintre cele mai apreciate sortimente de pe piață. Câștigase notorietate, dar „Jamaican Blue Mountain Coffee” devine un brand cunoscut abia din 1885, când Cecil Augustus Munn își amenajează prima plantație pe Strawberry Hill. Tot atunci începe și fabuloasa istorie a dinastiei Munn, la care se va asocia mai târziu și Arthur McGowen, fondatorul Flamstead Estate. În 1920, Victor, fiul lui Cecil, înființează Mavis Bank Central Factory Limited care ulterior va controla rețeaua de distribuție a tuturor celorlalți cultivatori. Inițial existau doar patru ferme care procesau Blue Mountain Coffee: Wallenford, Moy Hill, Silver Hill și Mavis Bank Coffee Factory. În prezent, doar Wallenford și Mavis Factory mai sunt active.

Keble Munn, nepotul lui Victor, va contribui și el (cu succes!) la business-ul familiei, devenind Jamaica’s first Certified Cup Tester și primul care exportă marca Blue Mountain Coffee în Japonia. Ministru al Agriculturii (1959-1962) și membru al Parlamentului până în 1980 când se retrage din politică, la sfârșitul anilor ’70, împreună cu Elkins Coffee Co., va crea marca Jablum – Blue Mountain, care și-a găsit drumul spre America de Nord. La ora actuală, tot un membru al familiei, Edgar Munn este singurul trader autorizat de Jamaican Coffee Industry Board pentru a importa și exporta Jamaica Blue Mountain Coffee în Statele Unite.

Keble Munn va fructifica cu înțelepciune monopolul instituit de familie prin Mavis Factory, după ce un uragan devastator aproape că distrusese în 1950 toate culturile. A fost momentul propice pentru înființarea unei comisii naționale, cu un număr limitat de membri, care a emis criteriile legate de calitatea, cultivarea și procesarea cafelei. Dacă boabele, creșteau mai departe de 16 kilometri de vârful muntos, cafeaua se numea Jamaica Prime și nu Blue Mountain. O altă condiție a fost ca boabele să nu fie Arabica.

Astăzi, conform noilor standarde de calitate, există 5 subtipuri de Jamaican Blue Mountain, clasificate în funcție de circumferința bobului de cafea și de proporția de boabe imperfecte găsite la sortare. Care sortare, se face manual! Datorită acestor reglementări strict respectate, Blue Mountain Coffee și-a câștigat și păstrat definitiv notorietatea.

Cecil Augustus Munn avusese dreptate: „raritatea stârnește interesul și stabilește prețul”.

M. Vaida


Te trezești somnoros, pregătit sau nu prea pentru o nouă zi de muncă, îți urmezi rutina de dimineață și te îndrepți cu pași hotarâți spre cafeneaua ta preferată. Gândul la o cafea aromată este cam singurul care te convinge să mergi mai departe, iar ceașca aburindă este răsfățul pe care îl cauți mereu cu atâta nerăbdare. 

De după tejghea te întâmpină același chip prietenos, pe care îl știi prea bine, mereu cu zâmbetul pe buze și dornic să îți prepare combustibilul cafeinizat. Este el, amicul tău barista, cel cu care schimbi câteva vorbe în fiecare dimineață, care îți dezvăluie din tainele cafelei și îți mai spune câte o glumă în zilele posomorâte. Parcă îți e mai mare dragul să îl vezi, iar când iei prima gură de cafea, mai că l-ai lua cu tine acasă ori la birou, ca să îți prepare mereu licoarea fermecată.

Ce nu știai poate e că sentimentul e reciproc. Amicul barista este la fel de entuziasmat să te vadă, iar energia lui pozitivă este în mare parte mulțumită ție. Ziua lui începe tot cu o ceașcă de cafea, de multe ori înainte de răsărit, după care se asigură că totul este perfect pe când ajungi să îi treci pragul. Fiecare zi din viața unui barista împărtășește aceiași parametri tehnici, dar și aceiași poftă de viață și bucurie a interacțiunii.

Robert Kis este barista la Chioșcul Olivo Coffee.You.Go, al Prăjitoriei de Cafea Olivo, din octombrie 2017, experiență care i-a schimbat nu doar percepția asupra cafelei, ci și viața. A învățat ce înseamnă cafeaua de specialitate, să fie mai responsabil și să se bucure de fiecare oaspete care îi trece pragul. Pe lângă pasiunea pentru cafea, Robert este și student la jurnalism, așa că, alături de colegii săi, a ales să documeteze o zi din viața unui barista.

”La începutul zilei, prima sarcină este aprovizionarea. Ne asigurăm astfel că poți alege din meniul nostru produsul pe care ți-l dorești. Mai apoi, urmează cel mai important lucru, și anume prepararea rețetei pentru cele două tipuri de cafea pe care urmează să le servim în ziua respectivă: blend-ul și o cafea single origin. Până aici, toate bune și frumoase, iar atmosfera destinsă ne dă impulsul pentru întreaga zi. 

Rețeta pentru cele două tipuri de cafea se schimbă constant pe parcursul zilei, așa că noi testăm periodic câte un espresso, pentru a ne asigura de păstrarea calității. La finalul zilei, după ce toată lumea pleacă mulțumită și cu zâmbetul pe buze, noi mai rămânem ca să pregătim barul pentru ziua ce urmează: golim și curățăm râșnițele și espressorul, asigurăm curățenia chioșcului, după care stingem lumina.” 

Poate că detaliil tehnice nu sunt dintre cele mai interesante, dar sunt esențiale pentru ca espresso-ul sau cappuccino-ul tău să fie de fiecare dată așa cum te aștepți. După ce acestea sunt în parametri optimi, urmează partea cu adevărat distractivă: conversația cu barista de serviciu! În afară de mici amabilități și curiozități despre cafea, poate multe lucruri rămân nerostite din cauza timpului limitat. Noroc cu paginile Ziarului și cu puterea condeiului lui Robert! A stat de vorbă cu colegii săi, care abia au așteptat să descrie viața lor de barista și să îți transmită cuvintele lor de apreciere. Da, ție, dragă cititorule!

“Mi-e foarte drag să știu că ajung la muncă dimineața, pregătesc tot, beau o cafea și aștept primul oaspete, care pentru mine reprezintă “prima doză de cafeină” a zilei, care nu provine dintr-o ceașcă.” Cam asta simte Andrei Lazăr, barista la Olivo din octombrie 2017. ”Complexitatea și diversitatea cafelei noastre, împreună cu energia pozitivă a echipei, pe care o transmitem și oaspeților, îmi oferă foarte multe momente și mici recompense sufletești.”

”Dimineața mă grăbesc să ajung cât mai repede la muncă, să aduc cafeaua la standardele Prăjitoriei Olivo și să o mențin la fel pe toată durata zilei. Apoi, alături de primii oaspeți, descoperim notele pe care originea din ziua respectivă le oferā. Pentru mine, Chioșcul e ca o a doua casă, unde mă întâlnesc cu prieteni, și cel mai important, le ofer oamenilor un boost de energie pozitivă.” Sunt cuvintele lui Alex Șuteu, barista la chioșcul Prăjitoriei Olivo de doi ani. ”Plăcerea cu care vin la muncă este datorată cafelei de calitate cu care avem onoarea să lucrăm și, foarte important, oamenilor minunați care vin spre chioșc zâmbind.” 

De trei ani încoace, Iulian își dedică viața cafelei și își lasă o părticică din suflet în fiecare ceașcă. Când l-am întrebat ce înseamnă pentru el o zi din viața unui barista, răspunsul nu a întârziat să apară. “N-am avut niciodată un job la care să mă duc cu atâta plăcere, mereu mă trezeam greu dimineața, dar de cănd lucrez cu cafeaua, abia aștept ca ziua mea să înceapă. De fiecare dată când ajung la muncă, mă motivez să fiu mai bun ca ultima dată, să fac lumea să se simtă mai bine, de aceea încep cu pregătirea rețetei, cu care întâmpin primii oaspeții. Cu oaspeții care ne trec pragul zi de zi port fel și fel de conversații, ajung să le știu preferințele în materie de cafea, aspecte din viața personală și detalii din ziua respectivă, pe care încerc să le-o fac mai bună. Nici nu simt cum trece timpul, trăiesc fiecare zi din plin!”

Mihai Medeșan lucrează ca barista la Olivo de un an și jumătate. Este un om pasionat, interesat, dornic să învețe, dar și unul care te poate bine-dispune indiferent de ziua pe care ai avut-o. “Pentru mine, o zi din viața de barista este una foarte frumoasă, deoarece ajung să văd că munca și efortul pe care îl depun îmi sunt recunoscute nu doar de colegi, dar și de oaspeți, cărora le citesc mulțumirea pe chipuri. Recunosc că înainte de Olivo nu eram un împătimit al cafelei, dar după ce am început să gust ceea ce se numește un espresso corect, am început să învăț și am intrat în lumea cafelei de specialitate, care m-a cucerit iremediabil. Îmi place să lucrez, îmi place să mă documntez despre acest subiect și să testez noi rețete.”

Pentru Robert, ”prima parte a zilei este cea mai antrenantă, fiindcă majoritatea oaspeților se grăbesc să ajungă la muncă, iar eu trebuie să le prepar cafeaua în cel mai scurt timp, păstrând în același timp calitatea constantă. Deși zilele se desfășoară pe repede-înainte, este o plăcere să port o conversație cu fiecare dintre oaspeții noștri. Mă bucur că am colegi de la care pot învăța și oaspeți pasionați de cafea de specialitate”.

Pregătirea unui espresso corect poate părea floare la ureche, iar job-ul de barista o adevărată joacă. Deşi de multe ori nu e chiar aşa, pasiunea pentru această meserie face ca totul să decurgă natural. Frumusețea unei zile din viața unui barista este amplificată de bucuria interacțiunii umane şi nu ar fi nimic fără energia pozitivă a oamenilor care îi trec pragul.

Robert Kis & Patricia Pădureanu



În zilele fierbinți de vară ai face orice ca să te răcorești puțin. Căldura te moleșește teribil și, pentru că probabil nu ai în ficare zi o piscină la îndemână, avem un remediu rapid și sigur: gheață. Multă, multă gheață. Sau și mai bine: cafea cu gheață. I-am provocat pe prietenii noștri de la chioșcul Olivo Coffee.You.Go să dea frâu liber imaginației și să creeze câteva băuturi potrivite pentru perioada verii, în care vedeta să fie cafeaua. Am fost foarte plăcut surprinși de creativitatea și ideile lor, iar ceea ce a ieșit vă dezvăluim mai jos. Savurează-le din mers, pe un șezlog sau chiar la tine acasă.

Alex își începe fiecare zi cu un cold brew ”on the rocks”, băutură care îi oferă instantaneu o stare de bine. Îi place munca de barista, pentru că îi oferă șansa de a le împărtăși oaspeților energia pozitivă oferită de o cafea preparată corect.

Inspirația lui Alex pentru această băutură pregătită prin metoda stir & strain este o seară călduroasă de vară, răcorită de prospețimea cold brew. Pinapple Sunset este o băutură echilibrată, în care fiecare ingredient este foarte bine pus în valoare de către celălalte, dar în același timp, toate gusturile se completează perfect. Combinația de ingrediente amestecă în pahar culorile apusului, băutura fiind ideală pentru a fi savurată pe un șezlong, în bătaia brizei de vară.

Cu siguranță îl cunoști pe Iulian, cel care împarte cafea și zâmbete la Chioșcul Olivo Coffee.You.Go. Pasiunea, talentul și atitudinea pozitivă l-au făcut să câștige mulți fani de-a lungul timpului, așa că dacă încă nu i-ai făcut o vizită, nu mai sta pe gânduri! Oprește-te pe la chioșc și încarcă-te cu bună dispoziție!

Pentru diminețile acelea în care n-ai vrea să te mai ridici din pat și pentru zilele acelea în care parcă nimic nu-ți iese, există Cherry Brew! Gustul intens de cold brew îți readuce nivelul de energie la cote optime, în timp ce siropul de cătină și cel de cireșe sunt notele fructate care completează perfect gustul cafelei!

SaveSave


Lansarea celui mai nou The Daily Cup marchează finalul unei săptămâni mult prea ploioase ca să fie adevărată :). Credem însă că surprizele meteorologice nu ar trebui să stea mâine în calea ta spre standul Olivo Coffee Roasters de la Jazz in the Park – îl găsești în dreptul Cazino-ului, pe aleea principală. Lasă-ți planurile deoparte și începe-ți weekend-ul pe ritmuri de jazz, interpretate cu măiestrie de artiștii de la Jazz in the Park

Și dacă asta nu e de ajuns să vă convingă, aflați că celebrăm lansarea Ziarului cu un preț de sărbătoare la Cappuccino, ca să îți încălzești sufletul. Așadar ce poate fi mai plăcut de atât într-o după amiază de sâmbătă? Ocupă loc pe o bancă din parc, răsfoiește cele mai noi articole, savurează un Cappuccino, în timp ce te bucuri de acordurile muzicii. Ne vedem mâine, 30 iunie 2018, la standul Olivo Coffee Roasters de la Jazz in the Park, între 13:00 – 15:00!

Energie. Acesta este cuvântul care guvernează ediția pe care tocmai o răsfoiești – cu numărul 11, de altfel (Wow! Vă vine să credeți?!). Suntem energie și fiecare pas pe care îl facem este un schimb de energie cu tot ce se află în jurul nostru. Fie că este vorba de energia pe care o emanăm și o transmitem celorlați sau de energia pe care o primim de la cei pe care îi întâlnim, ea are puterea de a ne schimba instantaneu starea de spirit.

În acest număr, am ales să prezentăm poveștile unor oameni plini de energie pozitivă, care nu ratează niciun moment pentru a o împărtăși cu cei care le trec pragul. În primul rând, e chipul prietenos al amicului tău barista, care te întâmpină zi de zi cu zâmbetul pe buze și cu o cafea aromată. Ce ar fi diminețile fără el? Mai apoi sunt unicornii roz de la Yep ‘n Yo, creatori de clătite delicioase, care și-au propus să dea lumii chef de viață prin bunătăți cu gust de copilărie, de joacă și de povești.

Nu aveam cum să uităm nici de festivalurile verii, care sunt, fără doar și poate, cea mai mare sursă de energie a orașului: Jazz in the Park, Street Food Festival, Electric Castle și Untold aduc un suflu nou și ne fac să vibrăm pe ritmurile muzicii. Hai să ne bucurăm împreună de vară, de soare, să fim un magnet de energie pozitivă și să o dăruim înapoi înzecit!

 


Momentele în care savurezi o cafea aromată pot deveni mai distractive cu ajutorul unor joculețe pentru minte. Da, cafeaua are darul de a te menține în alertă, iar un puzzle cu Word Search poate spori efectele cafeinei. Exersează-ți atenția și puterea de concentrare încercând să găsești cele 16 cuvinte din universul cafelei. Pe lângă că vei descoperi noi orizonturi în termeni de cafea, efortul tău nu va rămâne nerăsplătit! O dată puzzle-ul rezolvat, fotografiat și încărcat pe contul tău de Instagram, în semn de recunoștință, îți facem cadou o cafea! Iată ce trebuie să faci:

  1. Rezolvă puzzle-ul de cuvinte din Ziarul The Daily Cup No 11, pagina 8
  2. Fotografiază puzzle-ul rezolvat și încarcă poza pe profilul tău de Instagram, folosind hashtag-ul #prajitoriaolivo
  3. Noi cei de la Prăjitoria de Cafea Olivo, vom analiza periodic universul Instagram, în căutare de noi înscrieri în concurs. O fotografie este eligibilă pentru premiu dacă înfățișează puzzle-ul rezolvat și conține hashtag-ul #prajitoriaolivo.
  4. Dacă fotografia ta îndeplinește condițiile de participare descrise mai sus, vei primi un mesaj de confirmare din partea noastră.
  5. Premiul constă într-un espresso sau cappuccino to go și poți intra în posesia lui doar după ce îi arăți barista-ului de la chioșcul Olivo Coffee Roasters de pe Bd. Eroilor, nr. 7 mesajul de confirmare primit de la noi.
  6. Campania se desfășoară în perioada 30.06.2018 – 30.11.2018, în limita stocului disponibil.
  7. Fiecare participant la campanie poate înscrie în concurs maximum o fotografie / zi.
  8. Ne rezervăm dreptul de a modifica și/ sau completa oricând Regulamentul, precum și dreptul de a suspenda și/ sau înceta și/ sau întrerupe și/ sau prelungi oricând desfășurarea Campaniei, cu condiția ca orice modificări/ completări aduse prevederilor acestui regulament să fi supuse înștiințării prealabile a participanților, cu cel puțin 24 de ore înainte de data la care orice modificare/ completare la Regulament va deveni aplicabilă.

SaveSave

SaveSave


V-ați familiarizat deja cu noua rubrică The Daily Cup, Coffee Brainiacs, în care despicăm firul în patru și întoarcem bobul de cafea pe toate fețele, până îi descoperim secretele. Unele ciudate, altele amuzate, unele de-a dreptul științifice, informațiile despre cafea continuă să ne fascineze pe măsură ce le facem loc în viețile noastre. Indiferent dacă ești un împătimit al cafelei sau nu, cu siguranță vei iubi și mai mult această licoare minunată o dată ce afli mai multe despre ea. După cele 7 lucruri uimitoare pe care nu le știai despre cafea și 5 modalități științifice dovedite prin care cafeaua îți dă Super Puteri, 9 mituri despre cafea nimicite de știință, îți prezentăm în acest număr Aventurile cafelei în jurul lumii.

Kahveci Usta

În Turcia secolului 16, cafenelele (kaveh kanes) au început să înflorească și să facă parte din cultura locală. Tot atunci a apărut și “kahveci usta”, prima specie de barista profesionist din istorie. Datoria lui era să transforme prepararea cafelei într-o ceremonie, un spectacol pentru clienții fascinați de băutura exotică. Sună cunoscut? Kaveh kanes erau locul perfect pentru manifestații artistice, literare, partide de table, șah sau discuții politice aprinse. Ele erau destinate exclusiv bărbaților, femeilor fiindu-le îngăduită cafeaua doar în spațiul privat.

 

Cafea vs. căsnicie

Tot în secolul 16, Imperiul Otoman a emis o lege care le dădea voie femeilor să divorțeze de soții lor pentru un singur motiv – dacă aceștia nu erau capabili să le furnizeze cafeaua de zi cu zi. Deși lista de motive a crescut intre timp, cafeaua încă poate fi prilej de divorț, credem noi.

Poiana lui Iocan-Otoman

Bărbații turci obișnuiau să discute politică în cafenele. Se spune că unul dintre subiecte era înlăturarea vizirului Koprulu Mehmed Pașa, în secolul 17. Nu a durat mult până când vestea a ajuns la urechile autorităților, care au răspuns printr-o lege care interzicea consumul cafelei, iar nesupușii puteau fi bătuți sau înecați. Dragostea poporului pentru băutura magică s-a manifestat prin revolte publice violente până la abolirea legii. Sultanul a introdus, totuși, un regim aspru de accizare a cafelei, astfel băutura contribuind generos la bugetul imperiului.

Coffee to go…at war

Soldații otomani nu plecau niciodată la război fără un car special amenajat pentru prepararea cafelei. Probabil nu unul foarte elaborat, dar cu siguranță oferea energie soldaților pe câmpul de luptă. După asediul de la Viena (1683), soldat cu celebra victorie a vienezilor, otomanii au lăsat în urmă niște cafea. Se spune că acesta ar fi începutul culturii cafelei vieneze și începutul declinului Imperiului Otoman.

Spionul și cafeaua

Printre primii vienezi care au comercializat băutura delicioasă după 1683 este Georg Franz Kolschitzky. El a primit autorizația drept răsplată pentru faptele de vitejie din timpul asediului. Însă prima cafenea a aparținut spionului armean Johannes Diodato, care știa tainele cafelei din țara lui de origine. El servea cafea la curtea regală și era un om plin de secrete. În prezent are un parc care îi poartă numele, în districtul 4 din Viena.

Sterpi ca deșertul

Deși în lumea arabă cafenelele sunt menționate în istorie începând cu secolul 12, în Anglia au apărut doar prin 1650. Până în 1663, centrul Londrei avea deja nu mai puțin de 82 de cafenele, ele fiind locul preferat de întâlnire al politicienilor și scriitorilor. Din nou, ele se adresau bărbaților și, în scurt timp, s-au transformat în locul perfect pentru prostituție, printre altele. Femeile londoneze erau profund nemulțumite de performanța soților lor după ce aceștia se întorceau de la cafenea, așa că în 1674 au emis “Petiția femeilor împotriva cafelei” acuzând, printre altele, că soții lor sunt sterpi precum deșerturile din care provine cafeaua (acum știm cu toții că ea nu provine din deșert). Ca răspuns, bărbații au scris și ei o petiție. Unul dintre punctele ei spune că băutura neagră i-a făcut soți mai buni, cu un somn mai odihnitor.

Botezul cafelei

În Veneția anului 1600 apare primul comerciant italian de cafea. Băutura a fost bine primită de public, dar interzisă de Papa Clement al VIII-lea. Clerul Roman s-a pronunțat împotriva cafelei, considerând că aceasta alimentează amenințarea otomană și au numit-o “băutura diavolului”. La scurt timp după aceea, Papa a gustat deja celebra băutură și a considerat-o delicioasă. A urmat aprobarea oficială a ei prin indulgență papală, cu argumentul că nu doar necredincioșii ar trebui să aibă dreptul să se bucure de cafea. Clement al VIII-lea a rămas în istorie ca Papa care a “botezat cafeaua”.


Cum influențează altitudinea gustul cafelei

Avem încredere că ai citit articolul precedent despre metodele de procesare și influența lor asupra aromelor din ceașcă. Dacă nu, îți spunem că sunt foarte importante, le găseşti notate pe punga de cafea şi poți cere oricând mai multe detalii de la barista de serviciu. De această dată, îți propunem câteva informații despre altitudine.

Cafea cu altitudine = cafea cu atitudine

Lectura s-ar putea încheia aici, dar mai avem multe de zis daca ai puțină răbdare. Să începem de la banala pungă de cafea: dacă ai consumat cafea de la o prăjitorie locală, probabil ai văzut pe eticheta acesteia altitudinea de la care a fost culeasă. Această informație poate avea o relevanță mare asupra conținutului pungii. Totuși, ce înseamnă altitudine mare și ce înseamnă altitudine mică? Clasificarea ar fi cam așa:

  • Până la 700 m (altitudine mică)o cafea modestă, fără nimic special
  • 900 m – echilibrată și dulce
  • 1200 m – poate fi deja citrică, fructată sau cunote intense de ciocolată sau vanilie
  • Peste 1500 m – (altitudine mare)puternic florală, fructată, spicy, cu aciditate ridicată
Soft beans vs. Hard beans

Aromele cafelei sunt rezultatul unei dispute între cireașa (sau fructul de cafea) și sămânța acesteia, adică bobul pe care îl consumăm. Ecuația e simplă – ce are fructul, nu are bobul.

La altitudine mică, planta are condițiile ideale de dezvoltare – suficientă apă, căldură și teren fertil. Aici, fructul de cafea se apropie de consistența unei cireșe – dulce și cărnos, în timp ce bobul are o densitate mică și nu conține arome spectaculoase – soft bean. Acesta are și o structură mai neregulată, care ar putea cauza prăjirea neuniformă a lui.

La mare înălțime, în schimb, temperatura este mai mică și apa se scurge mai repede datorită înclinației terenului, iar planta de cafea crește lent, chinuit, dacă vrei. În lupta ei pentru supraviețuire se întărește. Rezultatul este un fruct mai puțin dezvoltat, de consistența unei măceșe și un bob dens și cu o mare concentrație de zaharuri și compuși aromatici – hard bean. Structura lui densă și regulată reduce riscul de prăjire neuniformă. Mai mult, temperatura mică de pe versanții înalți ține și bolile la distanță de planta de cafea. Gustoasă și sănătosă ca o mâncare gătită lent, cafeaua de la înălțime naște fascinația împătimiților.

Cafeaua are nevoie de foarte multă apă. Dacă ar crește în țara noastră, probabil ne-am muta noi. Dar putem sta liniștiți, ea se cultivă în zonele subtropicale și ecuatoriale, cu preponderență în America Latină și Africa. Cele mai cunoscute țări cultivatoare de cafea din zona subtropicală sunt Brazilia, Mexic sau Guatemala în America Latină și Zimbabwe în Africa. Aici, cafeaua crește la altitudini între 600 m și 1000 m. Cele mai des întâlnite cafele din zona ecuatorială sunt din Columbia sau Panama în America Latină, și Etiopia sau Kenya în Africa. Aici cafelele cresc între 1100 m și 2000 m. De aici accepțiunea generală că o cafea din Brazilia nu e spectaculoasă, pe când una din Etiopia e wow.

Excepțiile

Dar știm bine că regulile au și excepții, altfel nu ar fi reguli. Cafelele crescute la umbră, chiar dacă altitudinea e mică, se dezvoltă mai lent și produc un bob dens și încărcat de arome. Un bun exemplu ar fi Guatemala, celebră pentru cafelele dulci și intense, cu aciditate ridicată, cu puternice note de ciocolată sau chiar fructate. Pe lângă umbrirea culturilor de cafea, secretul stă și în solul vulcanic foarte fertil.

Temperatura la care crește cafeaua e chiar mai importantă decât altitudinea și nu e întotdeauna un efect al altitudinii. Solul e decisiv, iar bolile plantelor sunt o problemă peste tot, chiar dacă apar mai rar la înălțime. De ce ne legăm atât de mult de altitudine, în cazul acesta? Pentru că altitudinea e constantă într-o anumită zonă de cultivare, pe când temperatura variază în funcție de sezon, de zi sau chiar de oră, schimbând aromele cafelei și profilul de prăjire necesar pentru a scoate tot ce e mai bun din ea. Cel mai relevant e de fapt timpul în care a crescut cafeaua, iar altitudinea e o unealtă de măsură mai constantă decât temperatura. Nu e unealta perfectă, dar înțeleasă în contextul climatului local, ne poate transmite câte ceva despre aromele pe care le-am putea avea în ceașcă.

De aici până la cafeaua perfectă e cale lungă, cu opriri pe la stația de procesare, prăjitorie și, foarte important, barista de serviciu. La fiecare oprire, cafeaua lasă în urmă o parte din arome dar cu ajutorul pasiunii și priceperii celor implicați, vor ajunge destule și în ceașca ta. Important e să cauți savoarea specifică fiecărei țări cultivatoare de cafea și să faci alegerea potrivită în fiecare zi. Diversitatea e un cuvânt-cheie în cafeaua de specialitate și e datoria noastră să ne bucurăm de complexitatea acestei băuturi, indiferent de țara de proveniență. Poate o Etiopia e prea intensă pentru astăzi și preferi gustul catifelat al unei Brazilii. Sau poate e mai potrivită o Kenya cu arome de mure și coacăze?

Despre Mihai: Un amator. Fotograf amator, barista amator, chitarist amator. Fotografiază doar oameni, obiectele nu-i plac. Prepară cafea prin toate metodele și a avut mai multe tentative eșuate de a fi într-un band rock. Nu-l striga pe strada, sigur are căștile în urechi. Nu-i face semne, probabil e atent la cum cade lumina pe pavaj. Se mulțumește cu puțin, dar vorbește foarte mult.

Surse
http://bit.ly/2ICQH4s
http://bit.ly/2u4vkpM


Marcăm începutul timpului frumos cu evenimentul de lansare a celui mai nou număr The Daily Cup. Și nu orice număr, ci ediția cu numărul 10! Asigură-te că incluzi în planurile din acest weekend și o vizită la chioșcul Olivo COFFEE.YOU.GO, ca să îți trezești spiritul cu un cappucinno cremos și să fii primul care răsfoiește noutățile din The Daily Cup. Sâmbătă, 31.03.2018, începând cu ora 10:00, te vom aștepta negreșit cu Ziarul și, dacă te numeri printre primii 100 de vizitatori, îți vom face cadou o mică surpriză cu care să te îndulcești.

Unii ar spune poate – vorba cântecului – că ”10 întâmplări ciudate și-o minune” au făcut ca The Daily Cup să ajungă astăzi la ediția cu numărul 10. Poate. Noi am spune mai degrabă că au fost sute de ore de muncă, o mână de oameni pasionați, vreo treizeci și ceva de prieteni ai ziarului, care au scris de-a lungul timpului și multă, muuuultă cafea.

Cele mai mari mulțumiri vi le aducem însă vouă, miilor de cititori care ne-ați susținut și sunteți alături de noi cu fiecare ediție. Nu am fi reușit să ajungem în acest punct fără voi și suntem recunoscători pentru toate experiențele frumoase trăite împreună.

Misiunea cu care am pornit la drum a fost să aducem mai aproape de voi lumea fascinantă a cafelei, să vă împărtășim din experiența și dragostea noastră pentru această licoare minunată, ca să o putem aprecia așa cum merită și să ne bucurăm de ea cu fiecare moleculă a noastră. Credem că am reușit în mare parte, dar încă mai e cale lungă până când poveștile nescrise ale cafelei își vor croi un drum spre sufletul fiecăruia dintre noi.

Sărbătorim așadar  în acest număr, tot ceea ce a fost și urmează să fie! Drept urmare, coperta acestei ediții surprinde cele mai frumoase momente de la evenimentele de lansare a Ziarelor, în timp ce paginile The Daily Cup of Fame aduc un omagiu tutor celor care au contribuit vreodată la făurirea Ziarului. Am profitat de ocazia aniversării a 10 ediții, dar și de primăvară, și am ales să vă bucurăm privirile cu un The Daily Cup revitalizat, cu pete de culoare ce oferă un suflu nou articolelor.

Așa că haideți să ciocnim câte o ceașcă de cafea, să depănăm amintiri și să punem țara la cale. Ne vedem la lansarea Ziarului, pe Facebook sau în cafeneaua ta preferată. La Mulți Ani The Daily Cup!


Activitatea noastră preferată pe timp de primăvară este, fără doar și poate, delectarea cu o ceașcă aromată și cremoasă de cafea minunată. Există ceva magic în fiecare licoare cafeinizată preparată, și pentru că o fotografie spune mai multe decât 1000 de cuvinte, ne dorim să imortalizăm această magie pentru totdeauna.

Vremea frumoasă de afară ne îndeamnă să facem cât mai multe plimbări urbane sau în natură. Comandă-ți cafeaua ta preferată, găsește unghiul potrivit și fă-i o poză. Încarcă mica operă de artă pe pagina ta de Instagram, folosește hashtag-ul #prajitoriaolivo, iar data viitoare când treci pe la chioșcul Olivo Caffe de pe Bulevardul Eroilor, Nr. 7, Cluj-Napoca, cafeaua va fi din partea noastră.

Citește mai jos regulamentul campaniei:

  1. Achiziționează orice sortiment de cafea prăjită de Olivo Coffee Roasters
  2. Fă-i o poză artistică și încarc-o pe pagina ta de Instagram, folosind hashtag-ul #prajitoriaolivo. Nu există restricții în ceea ce privește locul fotografiei – poate să fie în cafenea, pe stradă, la tine acasă sau de ce nu, în concediu.
  3. Noi cei de la Prăjitoria de Cafea Olivo, vom analiza periodic universul Instagram, în căutare de noi înscrieri în concurs. O fotografie este eligibilă pentru premiu dacă înfățișează o ceașcă sau o pungă de cafea prăjită de Olivo Coffee Roasters și conține hashtag-ul #prajitoriaolivo.
  4. Dacă fotografia ta îndeplinește condițiile de participare descrise mai sus, vei primi un mesaj de confirmare din partea noastră.
  5. Premiul constă într-un espresso sau cappuccino to go și poți intra în posesia lui doar după ce îi arăți barista-ului de la chioșcul Olivo Caffe de pe Bd. Eroilor, nr. 7 mesajul de confirmare primit de la noi.
  6. Campania se desfășoară în perioada 29.03 – 30.06.2018, în limita stocului disponibil.
  7. Fiecare participant la campanie poate înscrie în concurs maximum o fotografie / zi.
  8. Ne rezervăm dreptul de a modifica și/ sau completa oricând Regulamentul, precum și dreptul de a suspenda și/ sau înceta și/ sau întrerupe și/ sau prelungi oricând desfășurarea Campaniei, cu condiția ca orice modificări/ completări aduse prevederilor acestui regulament să fi supuse înștiințării prealabile a participanților, cu cel puțin 24 de ore înainte de data la care orice modificare/ completare la Regulament va deveni aplicabilă.